Tartrul începe să se depună de la o vârstă fragedă, chiar de la 9 ani, din momentul în care apar dinţii definitivi şi poate fi întâlnit în unele cazuri până după vârsta de 40 de ani. De aici şi grija constantă a părinţilor pentru igienizarea corectă a dinţilor. Tartrul apare în urma unui întreg proces, care poate fi, bineînţeles, evitat. Bacteriile se depun pe dinţi, apare placa bacteriană şi apoi se formează tartrul care poate fi îndepărtat doar de medicul stomatolog în urma unor şedinţe specializate.
Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de mai mulţi factori, iar natura alimentelor pe care consumăm este unul dintre cei mai importanti. La fel de important este şi modul în care mestecăm mâncarea. Poziţia dinţilor este un alt factor. Nu toţi dinţii sunt la fel de afectaţi de depunerile de tartru. Zona internă a dinţilor frontali este cea mai afectată. Periuţa pătrunde mai greu în aceste zone, iar placa bacteriană ajunge să se transforme în tartru.
Daca există dinţi înghesuiţi, periajul este de asemenea îngreunat, fiind foarte greu de realizat o igienă corectă. Apariţia tartrului este favorizată, iar curăţarea acestuia este posibilă doar în cadru profesional, de către un medic stomatolog. Fiecare dintre noi are o dispoziţie aparte în cazul depunerilor de tartru.
Obiceiurile se deprind în copilărie. Învăţăm de la părinţi, de la profesori, de la cei din jur şi din admiraţie pentru ei încercăm să fim ca ei. De aceea credem că în programa şcoală ar trebui să existe ore de educaţie stomatologică. Să învăţăm că prevenţia este cheia rezolvării multora dintre probleme noastre.
Igienizarea reprezintă un ansamblu de acţiuni terapeutice, în principal nechirurgicale, care urmăresc îndepărtarea plăcii bacteriene şi a produşilor ei - a tartrului supra şi subgingival şi a cementului necrotic accesibil după detartraj - şi menţinerea în timp a unei bune igiene gingivo-orale. Probabil aşa ar suna o definiţie dintr-un manual de educaţie stomatologică, dacă acesta ar exista. În mult mai puţine cuvinte, igienizarea înseamnă curăţarea dinţilor şi a cavităţii bucale.
Ingienizarea începe acasă, prin periaj, la care se adaugă mijloace secundare precum folosirea aţei dentare, a apei de gură, realizarea unor duşuri bucale. Aceasta este continuată în cabinetul medical şi presupune detartraj, lustruirea suprafeţelor şi curăţarea în profunzime, până la eliminarea tuturor impurităţilor.
Dacă tartrul nu este îndepărtat periodic, el afectează şi ţesutul de susţinere a dintelui, nu doar gingia, toate acestea ducând la mobilizări ale dinţilor afectaţi şi, în final, la pierderea lor.
Pacienţii cu depuneri de tartru au în permanenţă un miros fetid la nivelul cavităţii bucale, chiar dacă se spală pe dinţi şi folosesc apă de gură. În plus, există şi un aspect estetic neplăcut, din cauza depozitelor maronii-gălbui care se observă printre dinţi.
Tartrul este poros, el adunând ca un burete placa bacteriană care se depune în mai multe straturi şi se mineralizează. Astfel, depozitul se măreşte, apasă pe gingie, aceasta se retrage, lăsând dezgolită, de cele mai multe ori, rădăcina dintelui.
El se poate îndepărta doar în cabinetele medicale dentare de specialitate, printr-o metodă denumită detartraj, care este de doua feluri: supra şi subgingival.
El se poate îndepărta doar în cabinetele medicale dentare de specialitate, printr-o metodă denumită detartraj, care este de doua feluri: supra şi subgingival.
Detartrajul este un tratament ce constă în spargerea şi îndepărtarea depozitelor de tartru cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acesta are o ansă metalică ce vibrează, iar vibraţiile produse duc la dezintegrarea tartrului.
Manopera este nedureroasă, dar sensibilitatea dinților este diferită aşa că uneori poate fi neplăcut. În aceste cazuri, o simplă anestezie locală rezolvă toată problema.
Acumularea de tartru determină inflamarea gingiilor, ceea ce poartă numele de gingivită, care se manifestă prin umflarea, mărirea, înroşirea, modificarea culorii şi sângerarea acestora.
Dacă tartrul persistă perioade mai îndelungate pe dinţi şi, în special în regiunile subgingivale, nu doar gingiile au de suferit, ci chiar şi osul. Acesta, în încercarea de a se proteja de infecţia cauzată de bacterii, se retrage, iar implantarea dinţilor scade. Astfel, aceştia se vor mişca din ce în ce mai tare şi în cele din urma se vor pierde. Acest fenomen poartă numele de boală parodontală (aşa-numita parodontoză) şi este unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale tartrului.
Descoperită la timp, această boală parodontală poate fi stopată, iar cauza înlăturată prin igienizări şi detartraje regulate. Se recomandă efectuarea unui detartraj o dată la 6 luni, iar la pacienţii cu implante dentare o dată la 4 luni. Dar un medic specialist în parodontologie va spune cu o mare precizie perioada la care se fac igienizările după ce observă cu atenţie în detaliu, fiecare pacient în parte.
