Wheezingul

Wheezingul este un zgomot respirator de tonalitate înaltă, o respirație șuierătoare, apărută ca rezultat al îngustării sau compresiei căilor aeriene mici. Este un simptom, cât și un element de examen fizic.

Wheezingul este mai frecvent în timpul expirației, deoarece presiunea intratoracică este mai crescută în această fază, determinând îngustarea căilor respiratorii. Wheezingul apărut doar în expirație indică doar o obstrucție ușoară, în timp ce wheezingul atât în expirație cât și în inspirație sugerează o obstrucție semnificativă a căilor respiratorii.

Cele mai frecvente cauze de wheezing sunt:

• Astmul bronșic
• BPOC ( boala pulmonară obstructivă cronică)

Dar wheezingul poate apărea și în alte boli care afectează căile respiratorii mici ( insuficiența respiratorie-astmul cardiac, anafilaxia și inhalarea de substanțe toxice, în cazul unor crize de bronșită, iar la copii bronșiolita și aspirația de corp străin pot fi, de asemenea, cauze de wheezing).

Semne de graviditate:

• Utilizarea mușchilor respiratorii accesori, semne clinice de epuizare sau reducerea nivelului de conștiență;
• Wheezing fix inspirator și expirator;
• Edem al feței și limbii.

Tratamentul definitiv al wheezingului este tratamentul cauzei subiacente.

http://www.mydoctor.ro/wheezingul/

Icterul la adult

Icterul reprezintă colorația galbenă a pielii și mucoaselor din cauza excesului de bilirubină circulantă (hiperbilirubinemia). Icterul devine vizibil când nivelul bilirubinei este de aproximativ 2 – 3 mg/dl.

Hiperbilirubinemia poate implica predominant bilirubina neconjugată sau bilirubina conjugată.
Hiperbilirubina neconjugată este cauzată de producția crescută, de scăderea absorbției hepatice și scăderea conjugării.
Hiperbilirubina conjugată este cauzată cel mai frecvent de disfuncția hepatocitelor, încetinirea excreției bilei din ficat și obstrucția fluxului biliar extrahepatic.

Cele mai comune etiologii sunt hepatitele inflamatorii (hepatite virale, hepatite autoimune, leziunile hepatice toxice), boala hepatică alcoolică și obstrucția biliară.

Icterul acut la o persoană tânără și sănătoasă sugerează o hepatită acută virală.
Un istoric de consum cronic de alcool sugerează boala hepatică alcoolică.
Icterul nedureros, la pacienții vârstnici, cu scădere în greutate și masă tumorală, dar cu prurit minim, sugerează obstrucția biliară cauzată de cancer.

Între factorii de risc se numără: abuzul de alcool, cancer GI, boala inflamatorie intestinală, sarcina, colecistectomie anterioară.

Semne de graviditate:

• Durere abdominală severă;
• Alterarea statusului mintal;
• Sângerarea GI ( ocultă sau macroscopică);
• Echimoze, peteșii, purpură.

http://www.mydoctor.ro/icterul-la-adult/

Bruxismul

Bruxismul este o tulburare caracterizată prin scrâşnitul dinţilor, încleştarea maxilarelor (care conduce în timp la abraziunea suprafeţelor dentare şi la leziuni dentare permanente) şi durere cronică a articulaţiei temporo-mandibulare.

Câteva simptome ale bruxismului:

• dureri de cap dese
• dureri în zona articulaţiei temporo-mandubulare şi a urechii
• încleștarea maxilarelor

Bruxismul își face prezența de cele mai multe ori noaptea în somn şi este semnalat printr-un zgomot de scrâşnire tipic, de multe ori fără să i se acorde o importanţă pe măsură.

Deci există două feluri de bruxism: cel nocturn, care este şi cel mai răspândit, caracterizat de scrâşnirea automată a dinţilor şi contracţii ritmice ale maxilarului, şi cel diurn ce este o reacţie la diferiţi stimuli.

Tratamentul bruxismului

Tratamentul constă în plasarea unei gutiere de bruxism, ce reprezintă un mulaj al dinţilor pe una dintre arcade, ce va funcţiona ca un spacer pentru a nu mai atinge şi toci suprafaţele ocluzale.

Bineînţeles, această gutieră se face după realizarea unei analize a muşcăturii şi după eliminarea anumitor contacte ce reprezintă interferenţe în mişcările mandibulare. Gutiera va avea şi rolul de a relaxa musculatura masticatorie, prin plasarea mandibulei într-o zonă favorabilă, neutră.

Dacă tratamentul efectuat este corect, iar pacientul respectă indicaţiile medicului, atunci există posibilitatea ca, în timp, impulsul involuntar să se diminueze până la dispariţia totală.

http://www.mydoctor.ro/bruxismul/

Aftele bucale

Afta bucală (stomatita aftoasă) este o afecţiune care provoacă mici ulceraţii dureroase în cavitatea bucală, de obicei în interiorul buzei, pe obraji sau limbă. Acestea afectează aproximativ 20% din populaţie, fiind mai des întâlnită la copii şi adolescenţi.

Aftele apar de obicei între vârstele de 10 şi 40 de ani, au un caracter recurent, frecvenţa recurenţei aftelor variind considerabil. Unele persoane prezintă doar unul sau două episoade pe an, în timp ce altele prezintă serii continue de afte.

Diagnosticul este pus de obicei pe baza examinării cavităţii bucale. Uneori, medicul poate cere anumite analize, precum teste de sânge, examen bacteriologic sau biopsia ulceraţiilor.

Aftele vor apărea din ce în ce mai rar la vârsta adultă, frecvenţa lor scăzând semnificativ după 40 de ani. Aftele sunt mult mai des întâlnite în rândul femeilor decât al bărbaţilor.

Sunt de asemenea cele mai întâlnite forme de ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, cel puţin una din 5 persoane dezvoltând afte bucale într-un anumit stadiu al vieţii.

Cauza exactă a stomatitei aftoase nu este însă cunoscută. Există însă mulţi factori care favorizează apariţia acestei afecţiuni precum: un sistem imun deficitar, stresul, alimentaţia dezechilibrată, fumatul, anumite medicamente, diferite traumatisme la nivelul cavităţii bucale, diferite bacterii, etc.

Alte cauze posibile pentru aftele bucale ar fi bolile autoimune, perioada menstruaţiei, sarcina.

Tratamentul aftelor bucale este în mare măsură reprezentat de ameliorarea simptomelor.

Nu există terapii care să prevină apariţia sau recurenţa. Tratamentul poate consta în clătiri cu soluţii slab antiseptice, atingeri ale veziculelor cu soluţie de nitrat de argint şi acid tricloracetic, cât şi aplicaţii de antibiotice.

Se vor evita alimentele picante, excesiv de reci sau fierbinţi, acide care pot provoca noi iritaţii. De asemenea, se vor înlătura factorii iritativi locali precum lucrările dentare iritante, obturaţiile nefinisate sau muchiile tăioase de la nivelul cavităţii bucale.

http://www.mydoctor.ro/aftele-bucale/

Constipația la copil

Constipația reprezintă motivul a aproximativ 5% dintre vizitele la medicul pediatru. Este definită ca întârzierea sau evacuarea de materii fecale dure, uneori în cantități crescute, timp de mai mult de două săptămâni.

Frecvența eliminării de fecale normale variază la sugari. În primul an de viață, numărul defecațiilor variază între 2 și 4 pe zi. Acest număr este variabil în funcție de modul de alimentare: natural sau cu lapte praf (sugarii alimentați la sân au defecații mai frecvente). În general, semnele efortului de defecare (de exemplu, screamatul) nu semnifică întotdeauna constipație; la sugar, mușchii implicați în defecație se dezvoltă treptat. După vârsta de un an, copilul are, în medie, o defecație pe zi.

Etiologie:

Constipația la copii se clasifică în două tipuri principale:

• Funcțională (95% din cazuri);
• Organică (5% din cazuri).

Semne de graviditate:

Întârzierea evacuării meconiului (> 24-48 de ore după naștere).
Hipotonie și supt slab (botulism infantil);
Tulburări de mers și modificarea reflexelor tendinoase profunde (implicarea măduvei spinării).

Trebuie tratate cauzele organice specifice.

Constipația funcțională se tratează inițial prin:

• Modificări ale dietei;
• Modificări de comportament.

http://www.mydoctor.ro/constipatia-la-copil/