Amețelile și vertijul

Amețeala este un termen imprecis, folosit de pacient adeseori pentru a descrie senzații variate, care includ:

• leșinul ( sentimentul de sincopă iminentă);
• starea de confuzie;
• senzația de dezechilibru sau instabilitate;
• senzația de cădere în spațiu.

Vertijul este o senzație falsă de automișcare sau de mișcare în spațiu. De obicei, mișcarea este percepută rotativ, dar unii pacienți simt, pur și simplu, că sunt trași într-o parte. Vertijul nu este un diagnostic, ci descrierea unui sindrom.

Ambele senzații pot fi însoțite de greață și vărsături sau dificultăți în menținerea echilibrului, în mers sau în ambele.

Probabil din cauză că aceste senzații sunt greu de descris în cuvinte, adeseori pacienții utilizează acești termeni ( vertij, amețeli ) sau alții necorespunzători.

Amețelile constituie aproximativ 5-6% dintre motivele vizitelor la medic. Pot apărea la orice vârstă, dar devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă; afectează aproximativ 40% dintre persoanele peste 40 de ani la un moment dat. Amețelile pot fi temporare sau cronice. Amețelile cronice, definite că având o durată mai lungă de o lună, sunt mai frecvente printre persoanele vârstnice.

Trebuie efectuate imediat examene de neuroimagistică când simptomele sunt acompaniate de cefalee, modificări focale sau ambele.

http://www.mydoctor.ro/ametelile-si-vertijul/

Alopecia

Alopecia este definită ca pierderea părului, o cauză de îngrijorare crescută pentru pacient, atât din motive cosmetice, cât și psihologice, dar care poate reprezenta, de asemenea, un semn important al unei boli sistemice.

Ciclul de creștere: părul crește în cicluri, fiecare ciclu constând dintr-o fază de creștere lungă, o faza scurta de tranziție apoptotică și o fază scurtă de repaus. La sfârșitul perioadei de repaus, firul de păr cade și un nou fir de păr începe să crească în folicul, începând un nou ciclu.

Clasificare: Alopecia poate fi clasificată ca focală sau difuză, cicatricială sau necicatricială.

Alopecia reprezintă un grup larg de afecțiuni, cu etiologii variate și multiple.

Cea mai comună formă de alopecie este alopecia androgenică ( pattern masculin sau pattern feminin de pierdere a părului). Alopecia androgenică este o afecțiune ereditară androgen - dependentă.

Alte cauze comune ale alopeciei sunt:

• medicamentele (inclusiv agenți chimioterapici)
• infecțiile
• bolile sistemice (în special cele care produc febra ridicată, lupus sistemic, boli endocrine și deficiențe nutriționale).

Cauze mai rare sunt:

• anomaliile primare ale țevii firului de păr,
• intoxicația cu metale grele, și
• boli dermatologice rare.

Tratamentul alopeciei

Alopecia androgenică: minoxidul (2% pentru femei, 2% sau 5% pentru bărbați) prelungește faza de creștere anagenă și gradual, determină maturizarea foliculilor miniaturali.

Finasteridul inhibă 5 alfa reductaza, enzima care blochează conversia testosteronului la dihidrotestosteron; este util în alopecia cu pattern masculin.

Modulatori hormonali, de tipul contraceptivelor orale și spironolactonei, pot fi utili în alopecia cu pattern feminin asociată cu hiperandrogenemia.

Opțiunile chirurgicale includ: transplantul de foliculi piloși, scalp flap și reducerea suprafeței de scalp de păr.

http://www.mydoctor.ro/alopecia/

Durerea toracică „chirurgicală”

Durerea toracică se datorează în marea majoritate a cazurilor afecțiunilor medicale, dintre care, angina pectorală și infarctul de miocard se află pe primul loc. Cu toate acestea există și alte afecțiuni manifestate prin durere toracică și care pot beneficia de tratament chirurgical.

Pneumotoraxul spontan apare când o leziune pulmonară (de regulă o bulă de emfizem) se rupe și aerul din plămâni pătrunde în pleură. Se întâlnește la două grupuri de pacienți:

• pacienții adulți, cu stare generală bună care suportă relativ bine o cantitate mare de revărsat aeric pleural și
• grupul pacienților vârstnici, emfizematoși, la care chiar o cantitate moderată de aer în pleură poate precipita insuficiența respiratorie.

Diagnosticul este clinic și radiologic. Pentru pacienții din prima categorie este suficient diagnosticul și dirijarea către un serviciu de pneumologie. Pentru pacienții din cel de al doilea grup este necesară evacuarea aerului din pleură de urgență (exuflația).

Esofagita de reflux provoacă dureri retrosternale care trebuie diferențiate de durerile din infarctul miocardic. Deși este o afecțiune care poate beneficia și de tratament chirurgical electiv, în gardă, după ce s-a exclus cu certitudine infarctul miocardic, se administrează doar o medicație de tamponare a secreției gastrice (Gaviscon sau alt antiacid) și medicație antisecretorie (inhibitori ai pompei de protoni – Controloc, etc.)

Afecțiuni abdominale care se pot însoți de reflexe dureroase toracice: ulcerul gastric sau duodenal, colecistita acută, pancreatita acută. Aceste afecțiuni se însoțesc și alte semne subiective și obiective care permit un diagnostic diferențial și o atitudine chirurgicală în consecință.

http://www.mydoctor.ro/durerea-toracica-chirurgicala/

Localizarea durerii abdominale acute

Localizarea durerii poate sugera diagnosticul. Deși organele abdominale în majoritate sunt mobile iar durerea poate fi iradiată la distanță, localizarea diverselor forme de durere în regiunile topografice ale abdomenului corespunde în general patologiei organelor din acea regiune și constituie un criteriu de diagnostic.

Durerea în abdomenul superior nu are întotdeauna cauze chirurgicale (ex.: gastritele, criza ulceroasă)

Durerea în hipocondrul drept se datorează afecțiunilor hepato-biliare. Distensia acută a capsulei hepatice (insuficiența acută a cordului drept, procese inflamatorii ale parenchimului hepatic - hepatite) provoacă durere continuă, puternică în hipocondrul drept. Cel mai frecvent, durerea cu această localizare se datorează afecțiunilor biliare. La examenul obiectiv se poate consata colorația subicterică a sclerelor și tegumentelor în cazul obstrucțiilor biliare sau se poate palpa fundul veziculei biliare în cazul hidropsului. Durerea din hipocondrul drept se poate datora și afecțiunilor pleuro-pulmonare bazale (pneumonie, pleurezie).

Durerea în hipocondrul stâng se datorează afecțiunilor splinei (ex.: infarctul splenic, distensia acuă a capsulei în hipertensiunea portală radiculară), cozii pancreasului (distensia caudală în cazurile de de litiază din pancreatita cronică) sau unghiului stâng a colonului (diverticulită).

Durerea central abdominală dacă este violentă și are caracter „în bară” este caracteristică afecțiunilor pancreatice. Durerea severă se poate datora și anevrismului disecant de aortă abdominală. În acest caz se palpează o formațiune pulsatilă pe linia mediană iar la ascultație se percepe un suflu sistolic; dacă anevrismul este fisurat, în funcție de amploarea hemoragiei, apar semne generale: paloare, tahicardie, hipotensiune; un anevrism rupt, este de multe ori deasupra resurselor terapeutice. Durerea în flanc, cu o corespondență lombară și iradiere în scrot sau marie labre, însoțită de polakiurie este carecteristică pentru colica nefretică.

Durerea în etajul abdominal inferior se poate datora afecțiunilor organelor abdominale sau pelvine. Dintre cele mai frecvente cauze: în fosa iliacă dreaptă - apendicita acută, diverticulita Meckeliană, adenita mezenterică, anexita acută, poanta ovulară, sarcina tubară dreaptă ruptă (se însoțește și de semne de inundație peritoneală și anemie acută); în fosa iliacă stângă – diverticulita sigmoidiană, sarcina tubară stângă ruptă, poanta ovulară; în hipogastru – boli inflamatorii ale colonului (rectocolita, Crohn, când se poate însoți de scaune frecvente muco-hemoragice), cistita acută (se însoțește de polakiurie).

http://www.mydoctor.ro/localizarea-durerii-abdominale/

Caracteristicile durerii abdominale acute

Debutul brusc se datorează perforației de organ: ulcer perforat, sarcină tubară ruptă, perforația unui diverticol sigmoidian, ruptura unui anevrism aortic abdominal (se însoțește de colaps circulator, de multe ori fatal). La examenul obiectiv al acestor bolnavi se constată apărare musculară generalizată, matitate deplasabilă pe flancuri.

Debutul lent, insidios se datorează proceselor inflamatorii sub diverse forme și localizări: colecistita și pancreatita acută, apendicita acută, diverticulita colică (sigmoidiană). Examenul local pune în evidență sensibilitate de diverse intensități în zona de proiecție a organului respectiv, percuția zonei este dureroasă.

Durerea localizată corespunde în general organului subjacent (ex.: durerea din fosa iliacă dreaptă la debutul apendicitei acute).

Durerea difuză continuă, cu debut insidios și intensitate progresivă, însoțită de contractură parietală generalizată este caracteristică pentru peritonite.

Durerea difuză, extrem de violentă în absența altor semne locale și însoțită eventual de scaune sanghinolente, este provocată de leziunile ischemice ale intestinului (infarct intestino-mezenteric). La tușeul rectal pot apare urme de sânge pe degetul de mănușă.

Durerea extrem de violentă dacă este localizată în hipocondrul drept și se însoțește de fenomene vegetative (transpirații, vărsături) sugerează o colică biliară. Dacă are caracter „în bară„ sugerează pancreatita acută .

Durerea intermitentă, colicativă însoțită eventual de vărsături și suprimarea tranzitului, caracterizează majoritatea formelor de ocluzie intestinală. Ocluzia înaltă nu suprimă tranzitul de la început, în schimb se însoțește de vărsături abundente. Dacă este însoțită de scaune diareice sau chiar apoase, se datorează unei gastroenterite acute bacteriene sau alergice și nu este de resort chirurgical.

http://www.mydoctor.ro/caracteristicile-durerii-abdominale/