joi, 22 decembrie 2016

Despre riduri…..


Ridurile se regăsesc exclusiv în zona feței, iar în celelalte zone ale corpului se numesc pliuri.

Ridurile sunt de două tipuri: de expresie, care se formează datorită activității musculare repetate, iar al doilea tip de riduri fiind cele care se formează datorita excesului de piele la față, care nu mai are elasticitate și se plicaturează.

Cunoașterea acestor două fenomene de apariție a ridurilor ne permite să tratăm diferit, în funcție de necesități, fiecare zonă de pe față.

Ridurile de expresie sunt primele care apar. Pe frunte, la colțul extern al ochiului și mai apoi pe pleoapa inferioară.

Vârsta la care apar aceste prime riduri este de aproximativ 30 ani. În mimică acestea sunt evidente, dar când mușchiul se relaxează, ele dispar. Cu timpul însă, acestea se adâncesc datorită mișcărilor repetate și chiar în repaos devin vizibile, astfel fizionomia căpătând un aspect mai bătrân.

Procedurile cosmetice încetinesc evoluția ridurilordar nu le pot șterge. În regiunile cu mobilitate mimică foarte mare, produsele cosmetice par a nu avea efect (pentru ridurile verticale dintre sprâncene sau cele orizontale de pe frunte).

Din fericire acestor tipuri de riduri li se adresează … Botox-ul. Este un tratament “magic” care este capabil să întoarcă clepsydra timpului și să șteargă aceste riduri de expresie prin oprirea activității mușchilor din această zonă.

miercuri, 21 decembrie 2016

Proceduri minim invazive de întinerire facială


  • Sunt la granița dintre cosmetică și chirurgie
  • Reprezintă un progres enorm pentru a ajuta fizionomia să ramână neschimbată timp îndelungat, practic pe toată perioada vieții adulte.
  • Ne permit să oprim scurgerea timpului
  • Sunt comode, durează puțin, sunt reversibile, sunt nedureroase, nu necesită timp de recuperare postoperator, pacienții întorcându-se imediat la activitățile zilnice.

marți, 20 decembrie 2016

Acidul hialuronic


Injecțiile cu acid hyaluronic reprezintă o altă terapie de succes în lupta cu ridurile.

Atuurile acidului hyaluronic sunt legate de faptul că este o componentă naturală a pielii. În funcție de mărimea moleculelor există mai multe tipuri de acid hyaluronic care se administrează injectabil în funcție de necesitățile pacientului. Succesul terapiei cu acid hyaluronic vine din faptul că rezultatele obținute sunt extrem de naturale, tratamentul este bine suportat de pacient și efectele se văd imediat.

Care sunt indicațiile acidului hyaluronic și ce putem obține?

Ori de câte ori avem nevoie de un plus de volum sau în zonele în care s-au format deja riduri și linii fine, acidul hyaluronic vine să umple aceste depresiuni ale pielii, umplere care se face din profunzime spre suprafață. Mărirea de volum a buzelor, conturul buzelor, șanțurile nazo-geniene sunt doar câteva exemple.  Efectul durează în medie 9 luni, în funcție de activitatea musculară a zonei pe care se intervine si de rata de metabolizare.

Tratamentul cu acid hyaluronic se face sub anestezie locala, iar pacientul își poate relua imediat activitățile zilnice.  Efectele secundare și adverse sunt minime. Ele constau în eritem moderat (roșeată la locul injectării) sau edem tranzitoriu (umflătură). 
Rar au fost citate echimoze (vânătăi), granuloame sau infecții. Tratamentul durează în medie 30 minute și este nedureros.

Juvederm, Teosial, Restylane sunt câteva dintre denumirile sub care se comercializează acidul hyaluronic, în funcție de firma producătoare.

luni, 19 decembrie 2016

Mezoterapia


Mezoterapia este o procedură medicală interesantă, descoperită în 1952 de medicul francez Michel Pistor, care este folosită de femeile din întreaga lume pentru a le ajuta la îmbunătățirea texturii pielii, revitalizarea și crearea unui
aspect „fresh” al pielii de pe față.

Mezoterapia facială („skin needling”) constă în micro injecții cu ingredientele necesare organismului nostru (pielii) pentru a produce propriul nostru colagen.

Procedeul se realizează cu ajutorul DERMAPEN-ului. Acesta este un dispozitiv ca un creion care în varf are micro-ace. Prin pătrunderea acestora în piele (în straturile cele mai superficiale ale pielii) creează micropori, facilitând absorbția substanțelor active dintr-o substanță specială care se aplică inițial pe piele. În piele vor pătrunde astfel un cocktail de substanțe nutritive și  ingrediente active revitalizante (vitamine, minerale, acid hialuronic), destinate re-energizării țesutului, să ajute și să stimuleze metabolismul pielii, producând colagen.

Se ameliorează  schimbările create de procesul de îmbătranire prin stimularea  formării de colagen propriu în dermul profund.

   Întrebări  frecvente:

Ce produs se recomandă pentru obținerea celui mai bun efect?

R: Rezultate excelente s-au obținut prin folosirea MixYal Dimaension în combinație cu Dermapen-ul. MixYal Dimaension este un cocktail de substanțe foarte active cu rezultate extraordinare! (http://www.yalart.com/site/en/products/kos-method/mixyal-dimaension.html)

Efectul este evident după prima ședință?

R: da, efectul este evident după prima ședință. Cu toate acestea, efectul optim se obține după  4 ședințe, efectul fiind  unul cumulat.

Cât durează efectul?

R: depinde de stilul de viață al fiecăruia și de îngrijirea ulterioară a tenului.

O dată instituit acest tratament, este necesar repetarea lui la un anumit interval de timp?

R: Tratamentul  poate fi repetat ori de câte ori pacienta dorește.

Tratamentul este dureros?

R: Nu, tratamentul este nedureros și nesângerând. Microacele care pătrund în piele acționează doar pe straturile foarte superficiale, fără a intra în profunzime.

Care sunt efectele adverse sau posibilele complicații?

R: Complicațiile imediate pot fi o ușoară roseață, un edem (umflatură) moderată a zonei tratate.  Acestea sunt tranzitorii și se remit cel mai târziu în 24h de la tratament.
Pacienții cu teren alergic trebuie să declare acest lucru.
Deoarece nu s-au efectuat studii în ceea ce privește femeile gravide, nu recomandăm acest tratament în perioada sarcinii.

Voi putea sa imi reiau activitățile zilnice imediat după tratament?

R: Da, desigur, zonele tratate  vor fi puțin modificate la culoare (roșeață), dar pacientul poate merge la serviciu  după două ore de la terminarea ședinței de mezoterapie. Oricum, pentru cele mai bune efecte este indicat ca fața să nu se spele 8-10 ore după tratament, deci este bine ca tratamentul să se facă la sfârșitul zilei. Porii fiind deschiși, praful și poluarea trebuie evitate.

Există afecțiuni medicale în  care este contra-indicat  tratamentul de mezoterapie?

R: Da, tratamentul este contraindicat la pacienții cu alergii multiple sau alte afecțiuni cum ar fi afecțiunile cardiace, hipertiroidismul, dermografia, etc. Medicul  Dumneavoastră va discuta toate acestea înaintea instituirii oricărui tratament.


joi, 15 decembrie 2016

Botox: Artă și știință


Termenul de “botox” derivă de la “botulinum toxin” - substanța cu acțiune inhibitoare asupra neurotransmițătorilor și a terminațiilor nervoase, care este folosită ori de câte ori se dorește scăderea activității musculare într-o anumită zonă.
Denumiri comerciale:
  • Xeomin®
  • Boucouture
  • Dysport®
  • Azzalure®
  • Botox®
  • Vistabel®
Cele mai frecvente utilizări sunt în scop cosmetic (liniile interglabelare) sau terapeutice: blefarospasm, spasm hemifacial, spascitate focală asociată cu accidentul vascular cerebral, transpirație abundentă axilară, hipersalivație, migrene.

Pacienții care pot beneficia de tratament cu Botox® sunt atât femei cât și bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 65 ani. Dacă indicațiile sunt pur cosmetice, în funcție de activitatea musculară a fiecărui individ se aleg punctele de injectare pentru a obține un efect maxim.

Liniile de expresie care pot fi atenuate sau chiar șterse sunt: liniile orizontale de pe frunte (activitate musculară crescută a mușchilor frontali), liniile verticale dintre sprâncene sau de încruntare ( mușchii corugatori, procerus, depressor supercilli), ridurile de la colțul ochiului sau laba de gâscă (orbicularul ochiului).

Celelalte riduri, din partea inferioară a feței (precum cele din jurul gurii) nu constituie o indicație pentru Botox®, ele vor fi tratate cu acid hialuronic sau alte proceduri chirurgicale.

Un alt efect cosmetic obținut în urma injectării cu Botox® este acela de ridicare a sprâncenelor (în special coada sprâncenei și colțul extern al ochiului).

Procedeul durează în medie 30 minute, iar pacienții își pot relua imediat activitățile.
Pentru obținerea unor efecte cât mai estetice, de la o ședință la alta, dozele și punctele de injectare (adaptate fiecărui pacient în parte) se înregistrează în fișa personală.

Deasemenea se vor face fotografii înainte și după fiecare administrare.
Tratamentul cu Botox® este o procedură care oferă o satisfacție deosebită pacienților.

Efectul maxim se înregistrează la 14 zile de la administrare, el menținându-se între 4 și 6 luni, în funcție de toleranța fiecărui individ. Prin administrarea de Botox® se obține o întârziere a apariției ridurilor, tot acest timp fiind un “timp câștigat” în favoarea pacienților.

Administrarea ulterioară nu este obligatorie. După ce efectul trece, se revine la situația inițială. Pacientul poate opta sau nu pentru un nou tratament cu Botox.

Efecte secundare/adverse sunt citate doar în cazuri de administrare inadecvată și pot duce la o asimetrie facială sau ptoza (căderea) pleoapei. Acestea sunt tranzitorii și se remit treptat până la dispariție. Roșeața la locul injectării, parestezii (ușoară amorțire a zonei injectate) sau durere la locul puncției pot apare uneori și se remit în cel mult 3 zile.

Contraindicații:
  • perioada de gestație și lactație;
  • boli neuromusculare (ex: miastenia gravis);
  • probleme de coagulare (hemofilia sau terapia anticoagulantă: heparina, clopidogrel, etc.)
  • administrarea concomitentă a unor medicamente (gentamicina, vancomicina, aminoglicozide).
Hipersensibilitatea sau reacțiile alergice constituie o altă contraindicație a tratamentului cu Botox®.

miercuri, 14 decembrie 2016

Tratamentul PRP (Terapia Dracula)


PRP - (Platelet rich plasma) este un  preparat autolog concentrat de trombocite și factori de creștere, utilizat în diverse domenii medicale, inclusiv în Medicina Sportivă , Chirurgia plastică , vindecarea plăgilor , Estetică și Dermatologie.

Trombocitele fiind o sursă naturală de factori de creștere, PRP-ul este folosit  pentru  vindecarea rănilor și regenerarea rapidă a țesutului moale, prin furnizarea factorilor de creștere la concentrații ridicate la locul de tratat.

La activare, plachetele eliberează factori de creștere și alte molecule stocate în componența  lor, care fac parte din procesul natural de vindecare.  Acești factori de creștere au rol de regenerare: factorul de creștere derivat din trombocite ( PDGF ), factorul de creștere epidermică ( FEG ) , factorul de creștere a endoteliului vascular ( VEGF ), etc. Aceste molecule reglementează  cascada de vindecare, inclusiv procesele de remodelare a inflamației, proliferarea celulelor, reepitelizare si angiogeneză .

PRP-ul este obținut  dintr-un  mic eșantion din sângele pacientului. Trombocitele se separă apoi prin centrifugare și se injectează pe zona de tratat.

Tratamentul PRP pentru rejuvenarea facială este un procedeu relativ simplu care oferă o satisfactie deosebită pacientului prin împrospătarea texturii epidermului și ameliorarea proceselor de îmbătrânire.

Procedeul se realizează sub anestezie locală prin aplicarea de creme anestezice pe zona tratată.

Efectele secundare sunt minore și sunt reprezentate de roșeață și arareori echimoze care se remit în 2-3 zile.
Tratamentul poate fi repetat la intervale de câteva luni.

marți, 13 decembrie 2016

Blefaroplastia



Blefaroplastia este procedeul chirurgical de plastie a pleoapelor.

Cu timpul, datorită particularitățior anatomice ale zonei din jurul ochilor (în principal pielea foarte sensibilă și activitatea musculară crescută), regiunea periorbitară capătă un aspect îmbătrânit prin excesul de piele, prin apariția pungilor sub ochi sau adâncirea cearcănelor.

Blefaroplastia vine în întâmpinarea pacienților, atât femei cât și bărbați, pentru corectarea amprentei lăsate de scurgerea timpului, atât pe pleoapa inferioară cât și pe cea superioară. Deasemenea se adresează și pacienților tineri care prezintă acumulări de grăsime sub ochi, ceea ce dă aspectul de „puffy eyes”.

Blefaroplastia pleoapei superioare:
  • Se adresează în special femeilor care, o dată cu trecerea timpului, acuză faptul că pleoapa superioară le este acoperită de un pliu de piele și astfel  „ le este acoperit machiajul”, sau chiar este diminuată fanta palpebrală.
  • Se realizează sub anestezie locală
  • Surplusul de piele și/sau grăsime este excizat, eliminând astfel efectul de pleoapă căzută, și prin aceeași incizie se pot suspenda țesuturile profunde ale sprâncenei, ridicându-se astfel și sprânceana.
  • Cicatricea postoperatorie este mascată de pliul natural existent pe pleoapă
  • Firele de sutură se îndepărtează la 7 zile
  • Se recomandă repaosul la domiciliu timp de o săptămână

Efecte secundare/adverse : ca la orice altă intervenție chirurgicală exista riscul infecției, hematomului sau a echimozelor

Contraindicații: pacienții cu terapie anticoagulantă sau deficit de coagulare, hiperglicemie diabetică, antecedente de cicatrici hipertrofice sau cheloide, boli ale sistemului imunitar, neoplazii.

Blefaroplastia de pleoapă inferioară este similară celei superioare, bineînțeles cu particularitățile anatomice specifice zonei.

luni, 12 decembrie 2016

Nevralgia de trigemen


Durerea constituie un răspuns complex al organismului față de anumiți stimuli, care se exercită asupra receptorilor periferici, asupra căilor de transmisie și a sistemului nervos central.
În teritoriul buco-maxilo-facial, se întâlnesc frecvent fenomene dureroase încadrate în sindromul de nevralgie trigeminală.
Nevralgia esențială
  • durerea nu are un substrat organic decelabil
  • durerea este intermitentă, în crize, cu durată scurtă, cu început și sfârșit brusc
  • întreruperea terapeutică a căilor de transmisie înlătură durerea
Nevralgia secundară
  • are la bază o cauză evidențiabilă
  • durerea este persistentă, surdă, de durata, existând un fond dureros cu exacerbări sub formă de crize
  • înlăturarea cauzei aduce înlăturarea durerii
Nevralgia trigeminală esențiala (ticul dureros al feței, nevralgie facială, prosopalgie)
Nevralgia trigeminală esențială se întâlnește de obicei la adulți, în special la femei. Simptomul dominant al nevralgiei trigeminale esențiale este durerea cu caracterele ei particulare - criza dureroasă intensă, asemănătoare descărcării unui current electric, însoțită de o senzație de sfâșiere, de smulgere a țesuturilor regiunii interesate, cu început și sfârșit brusc. Durerea survine spontan sau poate fi provocată de stimuli minimi ca masticația, fonația, respirația, deglutiția, spălatul feței, curent de aer rece. În timpul crizei dureroase bolnavul rămâne nemișcat, fără să vorbească, cu fața imobilă, câteodată își oprește respirația pe tot timpul cât ține atacul dureros.
Criza dureroasă interesează strict teritoriul trigemenului (regiunea supraorbitară, suborbitară, mandibulară) este de regulă unilaterală. De cele mai multe ori există o zonă mică pe mucoasa bucală sau pe tegumentele feței, a cărei atingere declanșează criza : "zona trigger".
Între crize, de obicei, nu există nici o tulburare de sensibilitate în teritoriul interesat. Crizele sunt predominant diurne, mai rar au caracter nocturn.
Pe lângă durerea caracteristică, mai pot apare, în grade variabile, o serie de fenomene motorii și vegetative ca: spasme (ticuri dureroase), congestia feței, lăcrimare, rinoree, transpirația feței.
Examenul clinic, de laborator și cel radiologic sunt neconcludente.
Evoluția nevralgiei trigeminale esențiale: pe ani de zile cu ameliorări temporare spontane sau induse medicamentos. Fără tratament, crizele sunt din ce în ce mai dese, aducând bolnavii în stări grave neurodepresive și alterări alâ stării generale.
Diagnosticul diferențial se face cu alte sindroame neurologice:
  • nevralgia nervului facial - afecțiune foarte rară care apare la tineri; se manifestă prin dureri bruște accentuate, în ureche
  • nevralgia glosofaringiană - crize dureroase în regiunea amigdaliană, faringiană, limbă, cu iradieri în conductul auditiv extern, mandibulă, gât; durerile pot fi declanșate de deglutiție, căscat, vorbire, rotirea capului
  • nevralgia sfenopalatină - durerile apar la rădăcina nasului și iradiază în orbită
Nevralgia trigeminală simptomatică
Există o serie de afecțiuni în care durerea, deși de intensitate mare, este însoțită de alte semne caracteristice bolii respective :
  • în pulpitele acute - durerea este violentă, continuă, fără localizare precisă, cu iradiere în toată fața sau în craniu; este accentuată de căldură
  • în pulpitele cronice - apar dureri periodice, în crize, sau există un fond dureros permanent, cu exacerbări
  • în parodontitele acute - dureri puternice, localizate la dintele respectiv, calmate de rece
  • în parodontitele cronice - durerea este surdă, fără localizare precisă
  • tratamentele incorecte de canal
  • incluzia dentară necomplicată (în special a molarilor de minte) provoacă câteodată dureri însoțite de fenomene motorii (spasme faciale, lăcrimare, congestie)
  • resturi radiculare incluse profund intraosos, pot determina, după o perioadă, dureri
  • erupția dentară
  • alveolite postextracționale - durerea are caracter persistent; apare la 3 - 4 zile de la extracție
  • rinosinuzitele maxilare, osteite ale osului maxilar, tumori benigne și maligne în sfera O.R.L.
  • tumori cerebrale - pot debuta prin dureri la nivelul feței
  • afecțiuni inflamatorii virale (zona-zoster), bacteriene, tumorale ale nervului trigemen pot da nevralgii faciale continue
  • procesele septice ale regiunilor superficiale sau profunde ale feței - durere pulsatilă cu senzația de tensiune, stare generală a bolnavului influențată
  • litiaza salivară - determină dureri sub formă de colică - dureri violente, care apar în legătura cu mesele
  • în traumatismele maxilo-faciale recente - durerea se accentuează în timpul mișcărilor funcționale; se însoțește de tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului lezat; în traumatismele vechi pot apare dureri cauzate de prinderea nervului în calus
  • în patologia articulației temporo-mandibulare - durerea este însoțită de afectarea mișcărilor în această articulație
 În aceste nevralgii simptomatice, investigațiile clinice atente, însoțite de examenele de laborator, radiologice, reușesc de cele mai multe ori să depisteze cauza, prin înlăturarea căreia se poate obține vindecarea.

joi, 8 decembrie 2016

Anestezia locoregională


Anestezia locoregională presupune scăderea sau suprimarea temporară a sensibilităţii unei anumite regiuni sau organ.
Se utilizează pentru intervenţii locale (chirugicale, de exemplu) sau investigaţii mai complexe. Principiul este de a injecta un anestezic local, la un anumit nivel, în măduva spinării sau în zona unei ramuri nervoase, pacientul fiind conştient în tot timpul anesteziei (anestezie peridurală, rahianestezie).

Procedura de anestezie începe cu evaluarea stării aparatelor cardiac şi respirator ale pacientului. Este examinat şi din punct de vedere al tratamentului concomitent cu alte medicamente, cu existenţa unor alergii sau sensibilităţi. Informarea despre paşii intervenţiei şi despre faptul că nu va simţi durere are importanţă majoră. Pre-anestezia implică administrarea unui sedativ uşor sau a unui tranchilizant, mai cu seamă la pacienţii cu stare de anxietate.

Intervenţia propriu-zisă se desfăşoară în timp ce pacientul este legat la o linie venoasă – perfuzie cu medicamente ce reduc în continuare anxietatea, previn incidental sau accidentele. Tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi respiraţia sunt supravegheate în permanenţă.

Anestezia locoregională este o variantă des luată în considerare pentru pacienţii cărora le este contraindicată anestezia generală în cazul unei intervenţii de urgenţă, decizia fiind a medicului curant. De asemenea, permite practicarea intervenţiilor chirurgicale urgente în cazul de pacienţi asupra cărora trebuie intervenit rapid sub anestezie generală, dar care au mâncat, deci există pericol de aspiraţie a lichidelor sau alimentelor din stomac în căile respiratorii.

Este o metodă care permite şi evitarea inconvenientelor anesteziei generale în cazul subiecţilor în vârstă: somnolenţă, greţuri şi vomă, complicaţii cardiace şi respiratorii. Contraindicaţiile sunt, în principal: tulburări de coagulare a sângelui, tratamente cu anticoagulante, alergiile la produsele anestezice locale, o infecţie a pielii la punctul de puncţionare, sau când accesul la acest punct este imposibil: coloană vertebrală stabilizată cu plăci metalice, punţi.

miercuri, 7 decembrie 2016

Palpitațiile


Palpitațiile reprezintă percepția activității cardiace de către pacient, pe care o descrie adeseori ca o fâlfâire, ca bătăi cardiace mai puternice sau ca bătăi “omise”. Ele sunt destul de frecvente, iar unii pacienți le descriu ca neplăcute și alarmante.

Palpitațiile pot apărea în absența unei boli cardiace sau pot fi cauzate de o afecțiune gravă. Cheia diagnosticului și a tratamentului este de a ‘captura’ ritmul pe EKG și de a observa cu atenție în timpul palpitațiilor.

În majoritatea cazurilor, palpitațiile sunt rezultatul aritmiilor. Aritmiile variază de la benigne până la potențial fatale.
Cele mai frecvente artitmii sunt:
  • Contracții premature atriale
  • Contracțiile premature ventriculare
Aceste contracții sunt, de obicei, inofensive.

Cauzele aritmiilor

Unele aritmii apar adeseori spontan, în absența unei afecțiuni severe, altele în schimb sunt de obicei cauzate de boli cardiace grave.

Afecțiuni cardiace severe care provoacă aritmii includ: ischemia sau alte boli ale miocardului, bolile cardiace congenitale, valvulopatiile și afecțiuni ale sistemului de conducere ( de exemplu, tulburări care produc bradicardie sau bloc cardiac).
Afecțiunile necardiace care cresc contractilitatea miocardului (precum tireotoxicoza, feocromacitomul, stările de anxietate) pot produce palpitații.

Unele substanțe, inclusiv digiatala, alcoolul, cofeina, nicotina și simpatomimeticele (cocaina, amfetamina, albuterol, dobutamina, epinefrina, izoprotenerol, norepinefrina și teofilina) produc frecvent palpitații.

Semnele de gravitate ale palpitațiilor

  • Sincopa sau starea de confuzie ( în special dacă sincopa determină un traumatism)
  • Durerea toracică
  • Ritmul cardiac neregulat nou apărut
  • Frecvența cardiacă > 120 bătăi/minut sau < 45 bătăi/minut în repaus
  • Boala cardiacă subiacentă
  • Antecedente heredocolaterale de moarte subită.
În concluzie:

Palpitațiile sunt simptome frecvente, dar relativ nespecifice.
Palpitațiile nu sunt un indicator sigur al unei aritmii semnificative, dar dacă apar la un pacient cu o boală cardiacă organică sau cu EKG anormal, pot fi semnul unei probleme grave și necesită investigații.
Este esențială o EKG sau altă înregistrare în prezența palpitațiilor; un EKG normal într-un interval fără simptome nu exclude o afecțiune semnificativă.
Cele mai multe medicamente antiaritmice pot cauza ele însele aritmie.

marți, 6 decembrie 2016

Durerile dentare, cauze și prevenție


Durerea de dinţi este o problemă comună, mai ales după mesele copioase din timpul sărbătorilor, care poate fi prevenită cu o bună igienă orală.
Durerea dentară apare în momentul în care pulpa dintelui este expusă sau inflamată. Pulpa dentară reprezintă zona internă a dintelui care este acoperită de un strat de dentină şi apoi de un strat dur, vizibil, numit smalț, care este bogat în minerale. Durerea dentară poate să apară chiar dacă este deteriorat doar stratul superficial de smalţ, fiind expusă dentina.
Este foarte important să mergeţi la medicul dentist în momentul în care apar durerile dentare, astfel încât acesta să descopere cauza şi să aplice tratamentul corespunzător pentru uşurarea disconfortului.

Cauzele durerilor dentare:

1. Cariile - acestea reprezintă cea mai întâlnită cauză a durerilor de dinţi. Cariile se formează atunci când bacteriile din gură descompun zaharurile în acizi care, în combinaţie cu saliva, dizolvă smalţul şi dentina. Dacă nu este tratată, caria pătrunde adânc în dinte, până când pulpa dentară este expusă.
În situaţia în care resturile alimentare rămân în cavităţile mari, toxinele secretate de bacterii inflamează pulpa. De aceea, este indicată folosirea aței dentare Oral B Satin floss care ajunge în zonele greu accesibile îndepărtând resturile alimentare din spațiile interdentare.
Cariile mici se pot obtura, însă cariile profunde necesită un tratament onlay (încrustaţii) sau o coroană dentară. Dacă pulpa dentară este infectată, este nevoie de o obturaţie de canal sau chiar de extracţia dintelui.
Pe masură ce penetrează dintele, cariile produc o sensibilitate crescută la dulce, fierbinte sau rece. În momentul în care ajung la pulpa dentară, durerea este permanentă. Abcesul este însoţit de dureri înţepătoare, inflamaţie, un gust amărui în gură şi respiraţie urât mirositoare.
2. Bolile gingivale – acestea implică inflamarea gingiilor şi deteriorarea osului din jurul dinţilor. Bolile gingivale apar atunci când placa bacteriană produce toxine ce irită gingia. Un prim simptom al acestor boli este sângerarea gingivală, aceasta producând în cele din urmă inflamaţii şi infecţii dureroase.
De un real ajutor în împiedicarea depunerii plăcii bacteriene este și utilizarea periuței potrivite – periuța de dinți Oral B Pro Flex are două părți flexibile ce acționează individual, ajutând la o îndepărtare mai eficientă a resturilor ce pot forma placa bacteriană.
Într-o primă etapă, bolile gingivale sunt tratate prin îndepărtarea plăcii bacteriene. În stadii mai avansate este nevoie de detartraj şi chiuretare subgingivală. În cazurile extreme - când s-a pierdut mult din os - este necesară extracţia.
3. Sensibilitatea dentară - apare în momentul în care retragerea gingiei produce expunerea rădăcinii dintelui. Durerea apare la alimente fierbinţi sau reci. Medicul poate trata această afecţiune cu pastă de dinţi sau gel cu fluor.
Însă dacă este afectată pulpa dentară, este nevoie de obturarea canalului. Pasta de dinți blend-a-med Pro Expert Sensitive poate fi Soluția perfectă pentru dinții sensibili, asigurând protecție împotriva durerii cauzate de sensibilitatea dentară.
4. Dinte fracturat - traumatismele sau muşcarea unui obiect / aliment dur pot avea ca urmare fisurarea dinţilor. Utilizarea sau atingerea dinţilor fisurați produce o durere ascuţită. Problema se poate rezolva cu o coroană dentară, însă dacă pulpa dentară a fost expusă infecţiei, este necesară obturarea canalului.
5. Obturaţiile - durerea poate apărea şi după obturarea unei cavităţi produse de o carie. Acest fapt este cauzat de faptul că pulpa dentară a fost atinsă şi ea de carie şi, ca urmare, se impune obturarea canalului. Durerea poate fi cauzată şi de acumularea de fluid cu impurităţi organice între obturaţie şi dinte. Obturaţiile vechi se pot deteriora, producând durere.
6. Disfuncţia articulaţiei temporomandibulare - aceasta afecţiune reprezintă o inflamaţie dureroasă în locul în care mandibula este conectată de craniu. Durerea poate fi produsă de o varietate de factori, inclusiv artrită, traumatisme faciale, bruxism (scrâşnirea dinţilor).
Spasmele musculare din jurul articulatiei temporomandibulare pot crea dificultăţi în deschiderea gurii, precum şi dureri de cap, gât, maxilar, dinţi şi urechi.
Durerea produsă de disfuncţia articulaţiei temporomandibulare poate fi ameliorată cu medicaţie antiinflamatorie sau aplicând comprese umede calde, pentru a relaxa muşchii. Benefice sunt şi reducerea stresului, consumul de alimente moi şi repaosul.
7. Molarii de minte - apariţia molarilor de minte poate produce durere atunci când nu sunt aliniaţi corect sau când sunt încastraţi în mandibulă şi necesită extracţie chirurgicală.
8.  Pierderea dintelui prin traumatism - dacă aţi suferit o lovitură puternică şi v-a căzut un dinte sau se clatină foarte tare, păstraţi dintele umed (de preferat în gură) şi mergeţi de urgenţă la medic. Dintele poate fi salvat.
9. Cancer oral - unele cancere orale pot începe cu dureri de maxilar, ce seamănă cu durerea de dinţi.

Prevenirea durerilor de dinţi :

  • Cel mai important lucru în prevenţie este păstrarea unei bune igiene orale. Acest lucru include periajul dentar de cel puţin două ori pe zi şi utilizarea aţei dentare cel puţin o dată pe zi – ata dentara Oral B Satin floss are o structură satinată ce ajută la o mai bună curățare a spațiilor interdentare.
Utile sunt şi apele de gură antiseptice, care ucid bacteriile răspunzătoare pentru respiraţia urât mirositoare, carii şi gingivită – apa de gură Oral B Pro Expert conține un agent antibacterian ce reduce semnificativ placa bacteriană.
  • Menţinerea unei diete echilibrate, reducând alimentele cu zahăr şi amidon, ce produc carii dentare.
  • Evitaţi gustările dintre mese. Acest obicei predispune dantura la carii, deoarece nu permite normalizarea acidităţii pH-ului din gură.
  • Evitaţi băuturile energizante şi acidulate - acestea conţin acid fosforic, citric şi organic, ce dăunează dinţilor. Pentru a limita acţiunea acestor băuturi puteţi bea cu un pai.
  • Nu fumaţi - pe lângă faptul că pătează dinţii, fumatul afectează gingiile, reducând aportul de sânge. Alt efect este respiraţia urât mirositoare.
  • Mestecaţi gumă fără zahăr - aceasta previne respiraţia urât mirositoare şi stimulează producţia salivară, ajutând la combaterea plăcii bacteriene.
  • Vizitaţi periodic medicul stomatolog, o dată la 3 - 6 luni. Acesta poate observa afecţiunile dentare din timp, care altfel ar progresa fără simptome.
  • Piercing-urile orale (în limba sau în buze) pot produce reacţii alergice, infecţii, lezarea nervilor din limbă şi boli gingivale.

Tratamentul durerii dentare:

  • Până să ajungeţi la medicul stomatolog, puteţi ameliora durerea clătind gura cu apă călduţă şi folosind aţă dentară pentru a îndepărta toate resturile alimentare.
  • Nu folosiţi niciodată un instrument ascuţit pentru a îndepărta resturile blocate între dinţi, acestea pot produce o durere şi mai mare sau sângerări gingivale.
  • Puteţi lua un analgezic, dar evitaţi să le puneţi direct pe zona dureroasă - pot arde ţesutul sensibil. În loc de asta , încercaţi să aplicaţi o compresă rece pe obraz.

luni, 5 decembrie 2016

Ce este abcesul


O cantitate variabilă de materie lichidă, cu consistenţă vâscoasă, ce se acumulează într-o cavitate a corpului, reprezintă abcesul. El apare în urma unui proces de necrozare a unor celule şi ţesuturi, consecutiv unei infecţii. Dacă se formează într-o cavitate seroasă – un spaţiu delimitat de foiţele peritoneului, ale meningelor sau ale pleurei – se numeşte abces sau empiem.

Abcesele se pot forma oriunde în organism. Cele superficiale, deci accesibile vederii şi palpării sunt prezente, de exemplu, la nivelul zonei din jurul unghiilor – se numesc panariţii – sau pe mucoasa gâtului, la nivelul axilelor, pe piele în general.

Abcesele considerate ca profunde pot fi localizate la nivelul ţesutului alveolelor dentare, ţesutului nervos (creier), ganglionilor limfatici, glandei mamare, ficatului, plămânului.

De obicei, pentru tratarea abceselor se intervine în funcţie de localizare şi gravitate, cu atât mai rapid cu cât sunt la nivelul unor organe cheie – la nivelul creierului, de exemplu, un abces se comportă ca şi o tumoră, putând provoca hipertensiune intracraniană, deci o urgenţă medicală.

În funcţie de semnele ce îl însoţesc, abcesul poate fi:

Abces rece – o acumulare de puroi ce se formează lent, fără să fie însoţit de semne de inflamaţie (adică zonă caldă, înroşită, congestionată, umflată şi dureroasă). De obicei este cauzat de prezenţa bacilului Koch (care determină apariţia tuberculozei) sau de anumite ciuperci microscopice. Se însoţeşte de stare generală alterată, febră care persistă mai mult timp, dar cu valori neregulate, scădere în greutate.

Abces cald – colecţie purulentă ce evoluează mai rapid decât abcesul rece, însoţită de semnele de inflamaţie – piele caldă, înroşită, edem, durere. Poate apărea consecutiv unei infecţii cu bacterii (stafilococ, streptococ) sau protozoar microscopic (amibă). În afară de semnele locale de inflamaţie este însoţit de febră, frison, stare generală alterată, adenopatie (mărire în volum a ganglionilor limfatici, fie cei din vecinătatea abcesului, fie şi alte grupe ganglionare).

Abcesul dentar

Există 3 tipuri de abces dentar:
  • Abces gingival: - abcesul este doar în țesutul gingiei și nu afectează dintele sau ligamentul periodontal.
  • Abcesul periodontal: acest abces pornește din structura de suport a osului dintelui.
  • Abcesul periapical: acest abces este localizat în pulpa moale a dintelui.
Pe măsură ce infecţia se răspândeşte, pulpa dentară este distrusă şi osul maxilar începe sa fie afectat. Pe perioada în care infecția se instalează la nivelul maxilarului, este posibil ca durerile să scadă în intensitate, însă situația se agravează, nu se ameliorează. Diminuarea durerii se explică prin faptul că, odată cu dizolvarea maxilarului, se produce și o deteriorare a nervului din regiunea aferentă, deteriorare care poate duce la moartea nervului. Distrugerea treptată a maxilarului împiedică menținerea fixă a dintelui în alveola dentară, cauzând pierderea acestuia.

Dacă nu este tratată, infecția se poate răspândi și în alte zone ale organismului, punând în pericol viața pacientului.

Tratamentul abcesului dentar

Oricine experimentează simptomele mai sus amintite trebuie să meargă de urgenţă la cabinetul medicului dentist sau direct la departamentul de urgenţă la cel mai apropiat spital. Dacă este o durere suportabilă, mergeţi la medicul de familie, care într-adevăr nu vă poate trata durerea, însă vă poate prescrie anumite medicamente care vă pot scăpa temporar de durerea cauzată de abcesul dentar.

În cazul în care ajungeţi la dentist, acesta va recomanda în prealabil antibiotic, pentru a reduce din infecţie, după care va perfora puţin zona tumefiată, astfel încât infecția să poată fi drenată și puroiul eliminat.

Dacă infecția este într-o stare mai avansată, poate fi nevoie de o incizie la nivelul zonei tumefiate. În  cazul în care a fost afectată zona interioară a dintelui, medicul stomatolog va fi nevoit să trateze canalul dintelui pentru a scoate țesutul infectat. În situațiile în care infecția a distrus foarte mult pulpa dentară, dintele trebuie extras.

Pentru a reduce durerile și a preveni tumefierea feței se recomandă aplicarea unor comprese reci (cu gheață) la nivelul obrazului și evitarea căldurii.