Amețelile și vertijul

Amețeala este un termen imprecis, folosit de pacient adeseori pentru a descrie senzații variate, care includ:

• leșinul ( sentimentul de sincopă iminentă);
• starea de confuzie;
• senzația de dezechilibru sau instabilitate;
• senzația de cădere în spațiu.

Vertijul este o senzație falsă de automișcare sau de mișcare în spațiu. De obicei, mișcarea este percepută rotativ, dar unii pacienți simt, pur și simplu, că sunt trași într-o parte. Vertijul nu este un diagnostic, ci descrierea unui sindrom.

Ambele senzații pot fi însoțite de greață și vărsături sau dificultăți în menținerea echilibrului, în mers sau în ambele.

Probabil din cauză că aceste senzații sunt greu de descris în cuvinte, adeseori pacienții utilizează acești termeni ( vertij, amețeli ) sau alții necorespunzători.

Amețelile constituie aproximativ 5-6% dintre motivele vizitelor la medic. Pot apărea la orice vârstă, dar devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă; afectează aproximativ 40% dintre persoanele peste 40 de ani la un moment dat. Amețelile pot fi temporare sau cronice. Amețelile cronice, definite că având o durată mai lungă de o lună, sunt mai frecvente printre persoanele vârstnice.

Trebuie efectuate imediat examene de neuroimagistică când simptomele sunt acompaniate de cefalee, modificări focale sau ambele.

http://www.mydoctor.ro/ametelile-si-vertijul/

Alopecia

Alopecia este definită ca pierderea părului, o cauză de îngrijorare crescută pentru pacient, atât din motive cosmetice, cât și psihologice, dar care poate reprezenta, de asemenea, un semn important al unei boli sistemice.

Ciclul de creștere: părul crește în cicluri, fiecare ciclu constând dintr-o fază de creștere lungă, o faza scurta de tranziție apoptotică și o fază scurtă de repaus. La sfârșitul perioadei de repaus, firul de păr cade și un nou fir de păr începe să crească în folicul, începând un nou ciclu.

Clasificare: Alopecia poate fi clasificată ca focală sau difuză, cicatricială sau necicatricială.

Alopecia reprezintă un grup larg de afecțiuni, cu etiologii variate și multiple.

Cea mai comună formă de alopecie este alopecia androgenică ( pattern masculin sau pattern feminin de pierdere a părului). Alopecia androgenică este o afecțiune ereditară androgen - dependentă.

Alte cauze comune ale alopeciei sunt:

• medicamentele (inclusiv agenți chimioterapici)
• infecțiile
• bolile sistemice (în special cele care produc febra ridicată, lupus sistemic, boli endocrine și deficiențe nutriționale).

Cauze mai rare sunt:

• anomaliile primare ale țevii firului de păr,
• intoxicația cu metale grele, și
• boli dermatologice rare.

Tratamentul alopeciei

Alopecia androgenică: minoxidul (2% pentru femei, 2% sau 5% pentru bărbați) prelungește faza de creștere anagenă și gradual, determină maturizarea foliculilor miniaturali.

Finasteridul inhibă 5 alfa reductaza, enzima care blochează conversia testosteronului la dihidrotestosteron; este util în alopecia cu pattern masculin.

Modulatori hormonali, de tipul contraceptivelor orale și spironolactonei, pot fi utili în alopecia cu pattern feminin asociată cu hiperandrogenemia.

Opțiunile chirurgicale includ: transplantul de foliculi piloși, scalp flap și reducerea suprafeței de scalp de păr.

http://www.mydoctor.ro/alopecia/

Durerea toracică „chirurgicală”

Durerea toracică se datorează în marea majoritate a cazurilor afecțiunilor medicale, dintre care, angina pectorală și infarctul de miocard se află pe primul loc. Cu toate acestea există și alte afecțiuni manifestate prin durere toracică și care pot beneficia de tratament chirurgical.

Pneumotoraxul spontan apare când o leziune pulmonară (de regulă o bulă de emfizem) se rupe și aerul din plămâni pătrunde în pleură. Se întâlnește la două grupuri de pacienți:

• pacienții adulți, cu stare generală bună care suportă relativ bine o cantitate mare de revărsat aeric pleural și
• grupul pacienților vârstnici, emfizematoși, la care chiar o cantitate moderată de aer în pleură poate precipita insuficiența respiratorie.

Diagnosticul este clinic și radiologic. Pentru pacienții din prima categorie este suficient diagnosticul și dirijarea către un serviciu de pneumologie. Pentru pacienții din cel de al doilea grup este necesară evacuarea aerului din pleură de urgență (exuflația).

Esofagita de reflux provoacă dureri retrosternale care trebuie diferențiate de durerile din infarctul miocardic. Deși este o afecțiune care poate beneficia și de tratament chirurgical electiv, în gardă, după ce s-a exclus cu certitudine infarctul miocardic, se administrează doar o medicație de tamponare a secreției gastrice (Gaviscon sau alt antiacid) și medicație antisecretorie (inhibitori ai pompei de protoni – Controloc, etc.)

Afecțiuni abdominale care se pot însoți de reflexe dureroase toracice: ulcerul gastric sau duodenal, colecistita acută, pancreatita acută. Aceste afecțiuni se însoțesc și alte semne subiective și obiective care permit un diagnostic diferențial și o atitudine chirurgicală în consecință.

http://www.mydoctor.ro/durerea-toracica-chirurgicala/

Localizarea durerii abdominale acute

Localizarea durerii poate sugera diagnosticul. Deși organele abdominale în majoritate sunt mobile iar durerea poate fi iradiată la distanță, localizarea diverselor forme de durere în regiunile topografice ale abdomenului corespunde în general patologiei organelor din acea regiune și constituie un criteriu de diagnostic.

Durerea în abdomenul superior nu are întotdeauna cauze chirurgicale (ex.: gastritele, criza ulceroasă)

Durerea în hipocondrul drept se datorează afecțiunilor hepato-biliare. Distensia acută a capsulei hepatice (insuficiența acută a cordului drept, procese inflamatorii ale parenchimului hepatic - hepatite) provoacă durere continuă, puternică în hipocondrul drept. Cel mai frecvent, durerea cu această localizare se datorează afecțiunilor biliare. La examenul obiectiv se poate consata colorația subicterică a sclerelor și tegumentelor în cazul obstrucțiilor biliare sau se poate palpa fundul veziculei biliare în cazul hidropsului. Durerea din hipocondrul drept se poate datora și afecțiunilor pleuro-pulmonare bazale (pneumonie, pleurezie).

Durerea în hipocondrul stâng se datorează afecțiunilor splinei (ex.: infarctul splenic, distensia acuă a capsulei în hipertensiunea portală radiculară), cozii pancreasului (distensia caudală în cazurile de de litiază din pancreatita cronică) sau unghiului stâng a colonului (diverticulită).

Durerea central abdominală dacă este violentă și are caracter „în bară” este caracteristică afecțiunilor pancreatice. Durerea severă se poate datora și anevrismului disecant de aortă abdominală. În acest caz se palpează o formațiune pulsatilă pe linia mediană iar la ascultație se percepe un suflu sistolic; dacă anevrismul este fisurat, în funcție de amploarea hemoragiei, apar semne generale: paloare, tahicardie, hipotensiune; un anevrism rupt, este de multe ori deasupra resurselor terapeutice. Durerea în flanc, cu o corespondență lombară și iradiere în scrot sau marie labre, însoțită de polakiurie este carecteristică pentru colica nefretică.

Durerea în etajul abdominal inferior se poate datora afecțiunilor organelor abdominale sau pelvine. Dintre cele mai frecvente cauze: în fosa iliacă dreaptă - apendicita acută, diverticulita Meckeliană, adenita mezenterică, anexita acută, poanta ovulară, sarcina tubară dreaptă ruptă (se însoțește și de semne de inundație peritoneală și anemie acută); în fosa iliacă stângă – diverticulita sigmoidiană, sarcina tubară stângă ruptă, poanta ovulară; în hipogastru – boli inflamatorii ale colonului (rectocolita, Crohn, când se poate însoți de scaune frecvente muco-hemoragice), cistita acută (se însoțește de polakiurie).

http://www.mydoctor.ro/localizarea-durerii-abdominale/

Caracteristicile durerii abdominale acute

Debutul brusc se datorează perforației de organ: ulcer perforat, sarcină tubară ruptă, perforația unui diverticol sigmoidian, ruptura unui anevrism aortic abdominal (se însoțește de colaps circulator, de multe ori fatal). La examenul obiectiv al acestor bolnavi se constată apărare musculară generalizată, matitate deplasabilă pe flancuri.

Debutul lent, insidios se datorează proceselor inflamatorii sub diverse forme și localizări: colecistita și pancreatita acută, apendicita acută, diverticulita colică (sigmoidiană). Examenul local pune în evidență sensibilitate de diverse intensități în zona de proiecție a organului respectiv, percuția zonei este dureroasă.

Durerea localizată corespunde în general organului subjacent (ex.: durerea din fosa iliacă dreaptă la debutul apendicitei acute).

Durerea difuză continuă, cu debut insidios și intensitate progresivă, însoțită de contractură parietală generalizată este caracteristică pentru peritonite.

Durerea difuză, extrem de violentă în absența altor semne locale și însoțită eventual de scaune sanghinolente, este provocată de leziunile ischemice ale intestinului (infarct intestino-mezenteric). La tușeul rectal pot apare urme de sânge pe degetul de mănușă.

Durerea extrem de violentă dacă este localizată în hipocondrul drept și se însoțește de fenomene vegetative (transpirații, vărsături) sugerează o colică biliară. Dacă are caracter „în bară„ sugerează pancreatita acută .

Durerea intermitentă, colicativă însoțită eventual de vărsături și suprimarea tranzitului, caracterizează majoritatea formelor de ocluzie intestinală. Ocluzia înaltă nu suprimă tranzitul de la început, în schimb se însoțește de vărsături abundente. Dacă este însoțită de scaune diareice sau chiar apoase, se datorează unei gastroenterite acute bacteriene sau alergice și nu este de resort chirurgical.

http://www.mydoctor.ro/caracteristicile-durerii-abdominale/

Durerea abdominală acută

Durerea abdominală acută este unul dintre simptomele care aduc cel mai frecvent bolnavii la spital. Aproape jumătate din consulturile chirurgicale sunt pentru dureri abdominale.

Durerea abdominală acută poate avea sedii, intensități și forme clinice diferite. În cele mai multe cazuri se datorează suferinței organelor digestive, dar trebuie avut în vedere că poate fi manifestarea la distanță a unui alt proces patologic (ex.: durerea în hipocondrul drept datorată unei pneumonii bazale, durerea abdominală din anevrismul disecant de aortă, durerea din etajul abdominal inferior din afecțiunile ginecologice la femei, sarcina ectopică ruptă, criza tabetică, criza saturnină, etc).

Durerea fiind un simptom subiectiv, examinarea bolnavului constă într-o anamneză corectă și completă și din examenul clinic obiectiv: inspecția, palparea și percuția abdomenului. Pentru un diagnostic diferențial, în cadrul examenului fizic al bolnavului, trebuie examinate și celelalte aparate: respirator, cardiovascular și urogenital.

Suspiciunea de diagnostic clinic se confirmă prin explorări paraclinice: ecografie, radiografie simplă abdominală, examene de laborator. Diagnosticul trebuie stabilit rapid, deoarece în unele cazuri este necesar un tratament de urgență. În primul rând trebuie identificate afecțiunile care pun în pericol imediat viața bolnavului.

Semnele de gravitate ale durerii abdominale sunt:

• durere severă,
• semne de șoc (tahicardie, oligurie, tegumente reci, hipotensiune, lentoare psihică, uneori stare confuzivă),
• distensie abdominală,
• semne clinice de peritonită.

http://www.mydoctor.ro/durerea-abdominala-acuta/

Îngrijirea sugarului -Termometrizarea

Termometrizarea sugarului e bine să se facă zilnic, înainte de baia de curățenie.

Temperatura copilului se apreciază de preferință rectal. Copilul va fi culcat în decubit lateral ( pe o parte) cu membrul inferior de partea respectivă în extensie și celălalt în flexie. Termometrul va fi controlat, clătit cu apă rece, se lubrifiază și se introduce urmărind axul rectal. În sus și înainte, prin ușoare mișcări de rotatțe, după ce se îndepărtează fesele una de alta.

Temperatura rectală este de 36,5 grade dimineața și de 37,5 grade la orele 16-18, după activitatea digestivă și musculară.

Curba temperaturii la sugarul de 0-6 luni alimentat corect, natural sau artificial, este monotonă, cu oscilații între dimineață și seară de cel mult 1 grad.

Există multe modele de termometre, dar trebuie precizat că cel mai fidel mod de termometrizare este cel rectal.

Baia bebelușului

Baia se va face zilnic, de preferință seara, înainte de prânzul de ora 21, deoarece are și efect sedativ și copilul va dormi mai bine noaptea.

Temperatura camerei va fi de 22-24 grade Celsius. Apa de baie trebuie să aibă temperatura de 37-38 grade Celsius, și se va verifica cu termometrul de baie sau introducând în apă cotul semiflectat, astfel încât ea să atingă pielea de la plica cotului- apa trebuie să fie ușor caldă, nu fierbinte.

Se va folosi săpun special pentru copii, iar pe fundul cădiței se va așeza un prosop din bumbac, astfel încât bebelușul să nu alunece.

http://www.mydoctor.ro/ingrijirea-sugarului-termometrizarea/

Examenul dezvoltării psiho-motorii a sugarului

Dezvoltarea psiho-motorie a sugarului se poate aprecia după teste bine stabilite de diverși autori:

La 2 luni începe activitatea de coordonare a creierului și scoarța cerebrală permite formarea reflexelor condiționate. Își ridică puțin capul, urmărește un obiect în mișcare.

La 3 luni își ține capul dacă este sprijinit de umeri, iar culcat pe abdomen își ridică capul și trunchiul sprijinindu-se pe brațe. La această vârstă apare complexul de înviorare în prezența persoanei cunoscute (a mamei) care îl îngrijește zilnic.

La 4 luni ține bine capul. Stă în șezut sprijinit. Apucă obiectele cu mișcări nesigure.

La 5 luni apare coordonarea mișcărilor- apucă jucăria cu mișcări sigure.

La 6 luni stă în șezut nesprijinit, susținut din axile se sprijină pe picioare pentru scurt timp. Se întoarce de pe spate pe abdomen și invers. Întinde mâinile să apuce obiectele pe care le vede.

La 7 luni stă singur la marginea patului; mânuiește singur jucăria; merge în patru labe.

La 8 luni se ridică singur la marginea patului, pronunță silabe simple (ma, ba, pa, da).

La 9 luni face primii pași în jurul patului, execută unele mișcări cerute (dă mâna, duce mâna la buze), pronunță silabe după adult.

La 10 luni merge sprijinit ușor, stă în picioare neajutat, pronunță cuvinte bisilabice (mama, tata, papa, baba), merge ținut de o mână.

La un an pășește singur, bea din cănița pe care o ține singur, execută mișcări simple la cererea adultului, recunoaște obiectele din jur și pronunță cuvinte cu sens. Are un vocabular de 20-30 cuvinte.

La 1 an și șase luni merge bine, fuge cu greutate, se cațără, urcă trepte, folosește lingura pe care o duce la gură cu alimente consistente, se cere la oliță, privește imagini din cărți, are dorințe exprimate prin gesturi și mimică.

La 2 ani are mișcări ordonate, urcă și coboară treptele scării, merge în linie dreaptă. Înțelegerea este mai dezvoltată și cu cele 200 de cuvinte pe care le posedă leagă propoziții de 3-4 cuvinte. Se observă o oarecare finalitate în acțiuni; clădește cuburi, se îmbracă și se dezbracă singur, se alimentează, cere obiecte, leagănă păpușa, închide ușa, cere să i se acorde atenție.

La 3 ani are un vocabular de 300-400 cuvinte, vorbește clar, recită scurte poezii, execută mici sarcini, se spală, se îmbracă și mănâncă singur. Răspunde la întrebări de identificare (nume, prenume). Atenția, memoria și judecata sunt dezvoltate.
Jocul constituie una din formele de activitate esențială a acestei vârste, care contribuie la dezvoltarea motricității, dezvoltarea psihică și educarea copilului.

http://www.mydoctor.ro/examenul-dezvoltarii-psiho-motorii-a-sugarului/

Alimentația artificială a sugarului

Alimentația artificială este alimentația sugarului în primele 4 luni de viață cu un alt lapte în afara laptelui matern.
Laptele de vacă și pulberile sale sunt cele mai utilizate în alimentația artificială a sugarului deoarece se apropie cel mai mult de compoziția laptelui matern.

Modificările compoziției laptelui de vacă

Deoarece laptele de vacă este impropriu alimentației sugarului, s-a recurs la modificarea compoziției lui pentru a fi adaptat toleranței digestive a sugarului.

Modificarea compoziției vizează reducerea și ameliorarea conținutului proteic și mineral, îmbogățirea cu substanțe energetice și catalizatoare.

Laptele praf reprezintă un progres în alimentația artificială a sugarului. El se obține prin deshidratarea la temperaturi înalte, evaporarea în vid sau uperizarea laptelui de vacă.

Obținerea laptelui praf a creat premizele renunțării la administrarea laptelui de vacă nativ în ali

http://www.mydoctor.ro/alimentatia-artificiala-a-sugarului/mentația artificială a sugarului.

http://www.mydoctor.ro/alimentatia-artificiala-a-sugarului/

Progresele înregistrate in domeniul nutriției sugarului și tehnologiei alimentare au creat posibilitatea adaptării compoziției laptelui praf la capacitatea de digestie și la necesitățile nutriționale alte sugarului.

Produsul de lapte praf trebuie să aibă o valoare calorică în jur de 670 kcal/litru.

Rația alimentară în alimentația artificială

La stabilirea rației alimentare în alimentația artificială a sugarului trebuie să se respecte următoarele:

• să se asigure caloriile necesare cu un surplus de 10 kcal/kg/zi pentru acoperirea energiei necesare efortului secretoriu digestiv suplimentar;
• să nu se depășească 700 ml lapte de vacă integral sau lapte praf 12,5% și nici 1000 ml lichide în 24 ore, indiferent de greutatea copilului;
• schimbarea preparatului de lapte
• 
  
•  sau creșterea concentrației se va face cu cantități mici inițial și progresiv crescânde;
• folosirea laptelui de vaca nemodificat este contraindicată, iar a laptelui nefiert interzisă la sugar.

Criteriul de vârstă

În prima zi de viață, după o pauză alimentară de 6 ore, se administrează soluție de glucoză sau ceai de tei îndulcit cu 5% zahăr în cantitate totală de 50-60 ml, în vederea limitării scăderii în greutate și a asigurării energiei minime pentru întreținerea funcțiilor vitale.

Din ziua a doua se începe administrarea a 7 prânzuri a câte 10 (20) ml de lapte praf adaptat, care va stimula elaborarea enzimelor digestive. Rația de lapte se creste progresiv cu 10 ml pe masă, în fiecare zi, până se ajunge la 7x90ml, după aproximativ 8-10 zile.

În urmatoarele trei săptămâni din prima lună, nou născutul va primi 7 prânzuri a câte 90 ml ( se începe alimentația la ora 6, din trei în trei ore, până la ora 24).

În luna a doua -6 prânzuri x120 ml ( pauza dintre prânzuri va fie 3 ore și jumătate).

În luna a treia - 6 prânzuri x 130 ml.

De la 2 luni și jumătate se va administra sugarului și suc de fructe sau legume proaspete (mere, citrice, banane, roșii, morcov) pentru aport de vitamina C. Sucul se va da între mese, cu lingurița, în cantitate de 50-60 ml.

În luna a patra - 5 prânzuri x 170 (180)ml plus suplimentul de 50 ml suc de fructe.

http://www.mydoctor.ro/alimentatia-artificiala-a-sugarului/

Principiile alimentației corecte a copilului până la 1 an

Nevoia de lichide

Nevoile de lichide ale copilului până la 1 an sunt de 150 ml/kg/24 ore, fără a depăși 1000 ml/24 ore.

Nevoia de lichide poate crește până la 200 ml/kg/24 ore în următoarele cazuri:

• în perioada de nou-născut (prima lună de viață);
• când pierde lichide prin vărsături și diaree;
• în timpul verii, când se pierd lichide prin transpirație abundentă și perspirație cutanată

Câteva exemple:

Un copil de 4 luni cu greutatea de 6 kg va primi în 24 ore minimum 150 ml lichide/kg corp, deci aproximativ 900 ml.
Un copil de 3 kg, care este în prima lună de viață, va primi 200 ml/kg corp, deci 600 ml/24 ore.
Un copil de 8 luni cu greutatea de 8 kg ar trebui să primească 1200 ml lichide /zi, dar nu vom depăși 1000 ml.
Un copil de 9 kg va primi tot 1000 ml lichide/zi.

Deci, cu cât copilul crește în vârstă și în greutate, nevoia lui de lichide scade.

La copilul între 1-3 ani nevoia de lichide este între 100-125 ml/kg/24 ore.

La preșcolar necesarul de lichide este de 70-80 ml/kg/24 ore.

Alimentația naturală

Laptele uman este alimentul ideal pentru alimentația exclusivă a sugarului în primele 6 luni de viață, fiind specio-specific, unic prin caracteristicile sale nutriționale și bioactive, care asigură creșterea și dezvoltarea copilului la nivelul optim al parametrilor biologici.

Pentru aceste argumente, laptele uman este considerat standardul de aur, la care se referă orice înlocuitor de lapte matern, respectiv formulele. De fapt, ar trebui să ne referim nu la laptele uman ci la sugarul alimentat cu lapte uman.

Perioada de sugar este unică, din punct de vedere nutrițional, în evoluția ontogenetică a ființei umane, deoarece în nici o altă perioadă din viață nu se mai recomandă un singur aliment ( laptele) ca sursă nutrițională unică, ca în primele 6 luni de viață.

După vârsta de 6 luni, pe lângă lapte (uman sau alt tip de lapte) se introduc treptat și alte alimente, alimentația numindu-se diversificată.

Avantajele alimentației naturale:

• Protecție imunitară oferită copilului (în mod pasiv – cu factori specifici, antiinfecțioși de la mama, dar și prin stimularea sistemului imun al copilului);
• Flora intestinală indusă;
• Limitarea contactului cu mediul străin (înafara mamei);
• Laptele uman este, de regulă, steril;
• Laptele uman are rol important în dezvoltarea sistemului nervos central;
• Prezența hormonilor, enzimelor și altor factori de creștere importanți pentru dezvoltarea ulterioară;

Colostrul a fost denumit și “prima vaccinare a nou născutului” deoarece concentrațiile în anticorpi și factori de apărare sunt crescute. Sugarul alimentat natural este expus unui risc mai mic de a dezvolta alergii, astm, eczeme, colită, diaree sau constipații comparativ cu sugarul alimentat artificial.

Laptele uman este cea mai bună formulă de lapte pentru sugar!!!

http://www.mydoctor.ro/principiile-alimentatiei-corecte-a-copilului-pana-la-1-an/

Profilaxia rahitismului

Profilaxia antenatală a rahitismului

Pentru ca transportul transplacentar al calciului și captarea lui de către făt sa se facă în condiții optime, majoritatea autorilor sunt de părere ca profilaxia hipovitaminozei D este bine sa se înceapă în perioada prenatală, respectiv în ultimul trimestru de sarcină. Profilaxia rahitismului copilului cuprinde și:

• expunerea rațională a gravidei la aer și soare;
• alimentația echilibrată din care să nu lipsească sursele naturale de vitamina D și calciu. Necesarul minim este de 1200 mg Ca/zi.

Doza necesară de vitamina D este de 500 U.I./zi, per os, în anotimpul însorit și de 1000 U.I./zi în situații speciale (alimentație carentată, ultimul trimestru de sarcină coincident cu perioada de iarnă, zone poluate, disgravidie).

În cazurile în care nu se poate conta pe o administrare zilnică, se pot administra 4000-5000 U.I. Vit. D/ săptămână, per os.

Numai dacă nu poate fi asigurată administrareă zilnică orală, și nici cea săptămânală, se recurge la administrarea unui stoss de 200000 U.I. Vit. D per os la începutul lunii a VII-a de sarcină. Este contraindicată administrarea parenterală.
Nu se vor administra stoss-uri mai mari de 200000 U.I. Vit.D, deoarece acestea sunt nocive fătului.

Profilaxia postnatală a rahitismului

Suplimentarea alimentației cu vitamina D este obligatorie în prevenția rahitismului în țara noastră. Ea este necesară din prima săptămână de viață și inclusiv prematurii care necesită alimentație prin gavaj beneficiază de acest aport.

Deficitul tranzitoriu de hidroxilare hepatică a vitaminei D este controversat și, pentru copilul nou născut cu o greutate mai mare de 1500 g nu constituie o contraindicație a începerii profilaxiei antirahitice din a 7-a, cel mai târziu a 14-a zi de viață.

De la vârsta de nou născut până la 18 luni doza recomandată este de 500 U.I. vitamina D zilnic.

După vârsta de 18 luni până la 12 - 15 ani, vitamina D se vor administra zilnic 400-500 U.I. sau la interval de 7-10 zile, câte 4000-5000 U I. Vit. D, per os numai în perioadele neînsorite ale anului.

http://www.mydoctor.ro/profilaxia-rahitismului/

Nevoia de vitamine a copiilor

Vitaminele sunt factori obligatorii pentru metabolism și creștere. Ele îndeplinesc funcția de substanță nutritivă, cu rol în prevenirea sau corectarea unor carențe alimentare și de substanță medicamentoasă cu rol în creșterea rezistenței în vasele capilare, combaterea hemolizei și în deficitele enzimatice înnăscute.

Sursele de vitamine sunt exogene și endogene. Principala sursa de vitamine alimentare o reprezintă alimentele de origine vegetală: fructe, zarzavaturi, cereale, ulei. Alimentele de origine animală care conțin vitamine sunt: laptele, ficatul, carnea, creierul și ouăle.

Nevoile de vitamine sunt proporțional mai mari la copil decât la adult datorită procesului de creștere.

Carențele vitaminice sub forma hipovitaminozelor apar în aport insuficient, sinteză și absorbție deficitară și se descriu 3 grade:

• Deficiența chimică, asimptomatică clinic, detectabilă prin determinarea nivelului sangvin și urinar;
• Deficiența marginală, în care este alterat metabolismul celular cu apariția de simptome clinice nespecifice și nivele sanguine scăzute;
• Deficiența manifestată cu tablou clinic caracteristic.

Excesul de vitamine apare numai în urma administrării sub formă medicamentoasă, în caz de supradozare sau folosire abuzivă.

Vitaminele au fost clasificate în: liposolubile (A, D, E, K) și hidrosolubile (grupul vitaminelor B și vitamina C).

Necesarul de vitamine este asigurat de o alimentație echilibrată și variază în funcție de vârstă și de componența alimentară. De exemplu cantitatea de vitamină B6 este raportată la cantitatea de proteine din alimentație, nevoia de vitamina E este în relație cu cantitatea de acid linoleic din dietă.

Vitamina D acționează la următoarele nivele principale:

• La nivelul intestinului favorizează absorbția de Ca și P provenit din alimente;
• La nivelul osului mobilizează Ca și P din unele oase, favorizând depunerea lor în alte oase, pentru calcificarea acestora din urmă;
• La nivelul rinichiului favorizează reabsorbția tubulară a Ca și P;
• La nivelul glandelor paratiroide;
• La nivel muscular.

Aportul alimentar asigură doar 15-20% din nevoile de vitamina D prin lapte, unt, margarină, pește, gălbenușul de ou. Organismul sintetizează maximum 30% din necesarul de vitamina D ( prin sinteză cutanată, sub influența razelor ultraviolete, din provitamine).

Nevoia de vitamine a organismului uman este:

Pentru un copil, în perioadele de creștere de 400- 500 U.I. (10 g)/zi în regiunile însorite; 1000-1200 U.I. ( 25g)/zi în regiunile reci sau în situații biologice speciale.

Aceste nevoi zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanată și de alimentație, nici chiar în cazul alimentației naturale.

De aceea, pentru prevenirea rahitismului, este necesar un aport sistematic de vitamina D, în toată perioada de creștere, alimentația și regimul de viață având și ele o importanță majoră.

http://www.mydoctor.ro/nevoia-de-vitamine-a-copiilor/

Necesitățile nutriționale ale copilului

Nevoile nutriționale calitative pentru copii sunt constituite din:

• Factori plastici: proteinele și unele minerale;
• Factori energetici: glucide și lipide;
• Factori biocatalinici: vitamine, minerale, apă.

Proteinele sunt necesare pentru creștere și constituie singura sursă de azot și acizi aminați indispensabili.

Glucidele aduc elementele energetice ușor digestibile și sunt necesare metabolismului lipidelor.

Lipidele reprezintă o sursă importantă de energie sub un volum mic și aduc vitaminele și acizii grași nesaturați necesari.

La sugari, nevoile nutriționale calitative sunt:

	Alimentație naturală	Alimentație artificială
Proteine	2-2,5 g/kg/zi	3-3,5 g/kg/zi
Lipide	4-6 g/kg/zi	4-6 g/kg/zi
Glucide	10-12 g/kg/zi	10-12 g/kg/zi

Aceste principii alimentare trebuie să se găsească într-un anumit raport, “echilibru alimentar”. Raportul între P: L: G este 1:2:4 pentru nou născut și sugar. La copilul de 1-3 ani raportul este de 1:1,2:3,5 , iar la adult 1: 1: 4.

Necesități hidrominerale:

Cea mai imperioasă nevoie a organismului o constituie prezența apei și aceasta este cu atât mai mare cu cât organismul este mai tânăr. Nou născutul are nevoie de 180-200 ml/kg/zi, sugarul de 150 ml/kg/zi, între 1-3 ani nevoile scad la 100-125 ml/kg/zi, iar adultul necesită numai 35-50 ml/kg/zi.

Nevoia de lichide crește odată cu temperatura mediului ambiant și în caz de pierderi rapide prin vărsături și diaree.

Mineralele ( Sodiul-Na, Potasiul-K, Clorul-Cl, Calciul- Ca, Magneziul-Mg, Sulful-S, Fierul-Fe) sunt elemente indispensabile funcțiilor vitale și creșterii. Ele constituie 3% din greutatea corporală a nou născutului și 4,25% la pubertate. Pentru sinteza unui gram de proteine, în procesul de creștere, sunt necesare 0,3 g minerale.

Nevoile organismului copilului sunt mari în perioadele de creștere accelerate, în timpul efortului și în stări febrile. Sursa alimentară de substanțe minerale este reprezentată de produsele animale, vegetale și apa de băut.

http://www.mydoctor.ro/necesitatile-nutritionale-copilului/

Nutriția copilului și a adolescentului

Nutriția, echivalentă cu noțiunea de metabolism, se definește prin totalitatea modificărilor suferite de o substanță alimentară introdusă în organism, în scopul menținerii vieții și perpetuării speciei.

Procesul de creștere, de întreținere a organelor și sistemelor se face pe seama aportului alimentar de substanțe nutritive, plastice, energetice și biocatalizatoare.

Nevoile nutritive sunt de două feluri:

• Energetice (cantitative), calorice;
• Calitative.

Valoarea energetică a alimentelor se exprimă în kilocalorii (kcal) sau kilojouli (kj). O kilocalorie reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unui litru de apă de la 14,5 la 15,5 grade Celsius. O kcal este echivalentă cu 4,184 kj.

Principalele surse energetice sunt glucidele și lipidele.

Nevoile energetice ale copilului sunt:

Nevoi de întreținere, care cuprind nevoile pentru metabolismul bazal și nevoile de funcționare:
- Metabolismul bazal (M.B.) reprezintă totalitatea cheltuielilor energetice ale organismului pentru respirații, contracții cardiace, secreții, etc., în repaos complet fizic și psihic, la temperatura mediului ambient de 20-21 C, la cel puțin 12 ore după alimentație și 24 ore de la ingestia de proteine. Pentru a acoperi M.B. nevoile sunt în medie:

• Nou născut- 10zile- 38kcal/kg/zi
• În perioada de sugar – 50-75 kcal/kg/zi
• Adult- 25-30 kcal/kg/zi

La scăderea temperaturii ambiante, consumul de energie pentru M.B. crește cu 2,4 kcal/kg/zi.

Nevoile de funcționare ale copilului reprezintă necesitățile pentru acțiunea dinamică specifică a alimentelor și acoperirea perioadelor prin excreție.

Acțiunea dinamică specifică a alimentelor reprezintă caloriile cheltuite pentru digestia și utilizarea alimentelor- 10 kcal/kg/zi.
Nevoile pentru termoreglare sunt în medie 20 kcal/kg/zi.

Activitatea fizică sau activiatatea musculară necesită un consum energetic în funcție de intensitatea și durata efortului depus:

• 10- 20 kcal/kg/zi în primele luni de viață;
• 25 -40 kcal/kg/zi după vârsta de 6 luni.

Nevoile pentru creștere – variază cu vârsta, fiind cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic:

• 50 kcal/zi la nou născut și sugar în primele 4 luni.
• 30 kcal/zi la sugarul între 4 și 6 luni;
• 11 kcal/zi între 6 luni și 1 an.

După vârsta de un an nevoile sunt de 10-15 kcal/zi.
Pentru fiecare gram de creștere în greutate sunt necesare 7 kcal.

Rația energetică globală a copilului diminuează cu vârsta. Aceste necesități ar fi:

• 110-120 kcal/kg/zi în primul trimestru de viață;
• 100-110 kcal/kg/zi în trimestrul al doilea;
• 90-100 kcal/kg/zi în al treilea și al patrulea trimestru;
• 90 kcal/kg/zi la copilul între 1 și 3 ani;
• 80 kcal/kg/zi la preșcolar;
• 50-60 kcal/kg/zi la școlar.

Înaintea pubertății accelerarea creșterii face necesară mărirea aportului caloric. În rația calorică trebuie să existe o anumită proporție între caloriile furnizate de cele trei principii alimentare maximale și anume: lipidele 33-40% din totalul caloriilor, proteinele 12-15%, iar glucidele 45%.

http://www.mydoctor.ro/nutritia-copilului-si-a-adolescentului/